” Cele mai frumoase și puternice soluții sunt întotdeauna ”la vedere”…
Ca și terapeut, caut permanent metode și tehnici prin care să îmi pot susține clienții cât mai bine, iar efectele terapeutice să fie de lungă durată.
În lucrul cu Alexandru trăiești unul dintre acele momente în care știi că ai gasit, că ai completat, că ai aflat… Este o confirmare a faptului că singura valoare care are puterea de a transforma lumea este IUBIREA. Este o punere în practică a unei teorii minunate care spune: IUBEȘTE!… și vei primi tot ce îți dorești!!!
Iar IUBIREA este forma supremă de terapie.
Îi mulțumesc lui Alexandru pentru faptul că are curajul de a vorbi despre Iubire și credință, de a explica lucruri pe care nu le găsim explicate oriunde, de a împărtăși din experiența sa și de a-și dezvălui sufletul în fața oamenilor!
Întâlnirea cu el este cu adevarat unică și transformatoare!”
Beatrice Ungureanu, Psiholog, Terapeut
București
„Terapia a însemnat pentru mine mijlocul prin care am făcut o schimbare în toate aspectele vieții mele.
Prin terapie, am înteles cum s-au creat aspectele care nu erau conforme cu viața dorită de mine, a urmat conștientizarea și apoi schimbarea. Alexandru a creat cadrul perfect în care puteam să mă exprim din adâncul ființei mele, un cadru în care aspectele acumulate puteau să iasă la suprafață și să se rezolve,în condiții de încredere și înțelegere. Și totul s-a simțit simplu, eficient iar schimbarea a fost rapidă și de bun-simț. Din experiețele cu alte tipuri de terapii, acelora le lipsesc eficiența, se rătăcesc în retete, analize redundante asupra lucrurilor care nu cauzeaza adevaratele probleme.
Terapia mi-a furnizat răspunsurile de care aveam nevoie și a făcut lumină asupra blocajelor care îmi stăteau în cale.
A fost necesară o perioadă de îndepărtare a blocajelor de câteva luni, urmată de o perioadă de stabilizare și apoi construcția efectivă a noului, dar viața mea s-a schimbat din temelii. Aspectele superficiale ca fumatul, alimentația proastă sau alte obiceiuri nocive de acest fel au ieșit ușor. Cele legate de persoanele apropiate și de convingeri profunde, cu încărcătură emoțională puternică au necesitat mai mult timp. Am fost susținut în perioada grea de Alexandru, în ciuda rigidității mele și ajutat să fac munca individuală, pentru că degeaba eram bine la terapie dacă în restul timpului nu eram serios în dorința mea.
După vindecarea traumelor și îndepărtarea blocajelor a urmat dezvoltarea personală propriu-zisă. În această perioadă am devenit conștient de adevărurile despre viața mea, valori și aspirații personale. Acestea nu erau vizibile din cauza încărcăturilor emoționale acumulate. Acum lucrez cu mine ca să aduc în viața mea aspectele dorite. Sunt fericit, lucrurile se mișcă și asta îmi oferă un sentiment persistent de libertate.”
Stefan Ciornei, Internet Business Manager
Iași
„Terapia cu Alexandru a început dintr-o curiozitate, mai mult decât o nevoie sau o căutare. Cu timpul însă am descoperit blocaje, traume, frici, emoții reprimate, cu care am avut de lucrat, conștient și inconștient. Nu a fost usor, a trebuit să depun efort,timp și energie pentru a mă dedica acestui proces care a devenit un mod de viață acum.
Cu Alexandru m-am simțit în siguranță să pot să-mi expun temerile, să fiu sinceră cu cine sunt și ce îmi doresc, am aflat adevăruri personale profunde și m-am eliberat de programări mentale, construite de-a lungul timpului. Sunt multe cuvinte mari pe care aș putea să le folosesc, dar realitatea e că lucrurile sunt simple. Fiecare alegem direcția pe care dorim să mergem și viața pe care vrem să o creăm.
Dorința de a lucra constant cu mine a venit natural, din interior, văzând rezultatele în timp. A fost ca o trezire, o renaștere și o recunoaștere a propriei persoane. Conștientizarea și schimbarea s-au petrecut de la început, din prima lună, însă integrarea acestor schimbări de percepție a fost și este un proces continuu.
Am avut momente când am vrut să renunț, când nu mi se părea ușor ci foarte greu chiar, dar atunci e momentul când nu trebuie să te oprești și se produc lucruri minunate, toată ființa ta se transformă. Terapia m-a ajutat sa aflu cine sunt, dincolo de cine credeam, voiam sau aspiram că sunt, să mă înțeleg și în același timp să devin autentică, să nu-mi mai fie teamă să renunț la măști și să mă manifest conform cu valoarea pe care o am.
Mediul creat de Alexandru este un mediu lipsit de judecată, prejudecată sau frică, este un spațiu încărcat de acceptare și iubire în care am aflat curajul, puterea și încrederea din mine și unde am învățat să-mi deschid inima. Poate cea mai importantă învățătură e faptul că iubirea pură și necondiționată este calea spre starea de împlinire și de liniște.
Simt că mai am de lucrat, de stabilizat emoții noi, dar cu fiecare pas mi se dovedește că întâlnirea și terapia cu Alexandru au fost alegerile cele mai înalte și mai potrivite pentru a evolua și a crește din toate punctele de vedere. Sunt recunoscătoare pentru posibilitatea de a trăi această experiență și pentru toate aspectele minunate aparute în viata mea în urma acestei terapii.”
Alina Covaci
Iași
„Povestea mea:
Sunt o fata simpla, m-am nascut intr-o familie modesta Intre parintii mei au existat mereu certuri/neintelegeri; intre mine si tatal meu nu prea a existat comunicare, nu eram prea apropiati. In schimb ,mama mea mi-a fost mereu alaturi si incerca sa ma ajute sa cresc frumos.
Eram un copil obisnuit, caruia ii placea sa se joace, sa se plimbe si sa zambeasca. Aveam o viata normala chiar daca intre parintii mei existau certuri.
Aceasta viata „normala” s-a terminat pe la varsta de 16 ani. Tin minte ca pe la aceasta varsta incepeam sa-mi pun tot felul de intrebari despre viata, despre suflet.
Iesisem cu mama in parc si i-am spus mamei mele ca ma simt atat de trista si ca simt un gol imens in suflet, ca vreau sa iubesc, sa simt ca iubesc si ca traiesc. Tristetea mea devenise din ce in ce mai profunda, ma inchdeam in camera mea, trageam perdelele la geam si nu lasam nici macar o raza de lumina sa-mi lumineze incaperea. Incepusem sa ma simt foarte rau fizic, sa refuz efectiv mancarea; nu mai comunicam cu oamenii din jurul meu, nici macar cu parintii mei. Nu voiam sa fiu vizitata de nimeni.
M-am izolat in camera mea, imi facusem din propria camera o inchisoare, refuzam categoric viata sociala. Eram pierduta in ganduri si tristeti.
Mama mea, vazandu-ma in starea in care eram, s-a gandit sa mergem la un spital pentru niste analize amanuntite si daca era nevoie si la un psihiatru. Asta am si facut – am mers la spital, mi s-au facut analize; toate analizele mele au iesit impecabil. A mai ramas o solutie, un medic psihiatru.
Am programat o intalnire la un spital pentru niste teste psihologice. In timp ce medicul imi vorbea, eu eram cu gandul in alta parte. Sufletul meu imi spunea ca eu nu am nevoie de teste ci de IUBIRE.
Medicul vazandu-ma atat de pierduta, a avut o discutie cu mama mea in care ii cerea acordul ca eu sa raman internata in spital pentru ca el considera ca am despresie si ca ar fi bine sa urmez un tratament medicamentos. Am ramas acolo, stiu ca mi se dadeau medicamente dupa care aveam mereu o stare de somnolenta, stiam ca nu am nevoie de medicamente, pentru ca medicamentele nu-mi pot oferi IUBREA.
Mama venea mereu in vizita la mine la spital si vedea ca nu raspund pozitiv dupa tratamentul medicamentos, m-a privit in ochi si mi-a spus ca poate ar fi bine sa ma rog, mi-a scris o rugaciune pe o bucata de hartie. Nu eram de acord sa ma rog pentru ca eu nu credeam in Dumnezeu, eram suparata pe El ca nu ma ajuta si ca nu ma vede in situatia in care sunt, am exclamat ca – NU exista Dumnezeu!
Dupa doua saptamani, am sunat-o pe mama sa vina dupa mine,ca vreau sa merg acasa. Am mers acasa in aceeasi stare in care intrasem in spital, eram palida, slaba, obosita, aveam 37 de kilograme la varsta de 16 ani, eram disperata.
Pe drum am avut o discutie cu mama si mi-a spus ca poate cineva mi-a facut rau. Am intrebat cu un glas obosit, „Cum sa-mi faca rau? ” Nu credeam in farmece si in faptul ca cineva ar putea sa-mi faca rau, pentru ca nu gresisem cu nimic, eram doar un copil.
Mama a insistat sa mergem la preot sa se roage pentru mine, sa-mi faca slujbe si tot ce era nevoie sa fiu bine, nu stiam ce inseamna sa mergi la biserica, dar am mers pentru mama mea. Preotul se ruga pentru mine, la fel si mama mea, mai putin eu… Cert este ca dupa cateva saptamani am inceput sa ma simt putin mai bine si credeam si eu si mama ca lucrurile merg inspre bine. Insa,nu!
Doi ani mai tarziu cand veneam de la munca, am gasit „lucruri ciudate”aruncate la usa mea. Ziua urmatoare a inceput starea de rau, slabiciune, dureri de cap si o frica inexplicabila. Simteam din nou acel gol in sufletul meu. Abia reuseam sa ma ridic din pat sa merg la toaleta, mi-am pierdut si jobul.
In familie aveam probleme financiare, eu bolnava, asa ca parintii mei au fost nevoiti sa plece din tara si sa ma ajute oarecum de la distanta.
Mamei mele i se rupea inima pentru ca raman asa bolnava, dar intelegeam perfect situatia. Sstiam ca este bine sa plece. M-am trezit singura, fara cineva care sa-mi aduca o farfurie de mancare, fara cineva care sa spuna: „Ce faci?”
Am ramas doar eu sa lupt pentru a-mi fi bine! Asa ca am ales sa vorbesc cu Dumnezeu, acel Dumnezeu in care nu credeam. Aam inceput sa citesc biblia sa aflu cine este Dumnezeu si paraca in inima mea se formase o samanta de iubire pentru El.
Am hotarat sa merg la un calugar la o manastire sa-i cer ajutorul. Calugarul m-a ajutat dar ceva nu mergea bine, nu simteam nici o ameliorare. Am mers in fiecare zi de vineri 2 ani la rand si nimic…
Am decis sa merg in alta parte, la un alt preot despre care auzisem ca are Har. Acolo am dat de un parinte care mi-a intins o mana de ajutor, se ruga pentru mine, imi facea dezlegari, eu tineam post si ma rugam, pentru ca ceva din inima mea imi spunea ca o sa fie bine.Mergeam saptamanal pentru dezlegari,e ra o perioada de cateva saptamani in care ma simteam mai bine, dar dupa aceea iar ma simteam rau visam foarte urat. De multe ori stateam la masa noaptea si beam cafea sa nu adorm, eram foarte obosita si disperata, imi puneam tot felul de intrebari – „unde am gresit? de ce? de ce eu? ” Eram un om mort in viata!
Vazand ca starea mea este aceeasi, am decis sa-mi pun capat zilelor, devenisem o povara si pentru mine insami,; facusem tot ceea ce-i sta in putinta unui om pentru a se vindeca. Intr-o seara am dat un telefon unui domn care ma ajuta oarecum vorbind cu mine, imi dadea o stare de liniste. Il sunasem sa-i spun ca ma simt rau, plangeam de diperare. Acest domn era impreuna cu o doamna care a auzit ca plang, i-a cerut domnului sa-i dea telefonul sa vorbeasca putin cu mine, mi-a spus ca cunoaste pe cineva care m-ar putea ajuta.
Eram atat de obosita si de neincrezatoare incat nu mai credeam in cuvinte, mi-a dat numarul de telefon al unui domn Alexandru,mi-a spus doar sa-l sun.
Am stat cateva momente si m-am gandit daca sa il sun sau nu?
Ce mai conta? Nu mai aveam nimic de pierdut, asa ca am sunat! La celalalt capat al firului o voce blanda mi-a raspuns si m-a intrebat cu ce ma poate ajuta? Nu stiu exact ce i-am spus in acel moment… stiu doar ca m-a rugat sa fac cativa pasi prin camera; am facut cativa pasi cu mare efort. Era suficent sa-si dea seama ce fel de problema am. A inceput sa-mi faca terapie de la distanta; nu am sa uit niciodata ceea ce am simtit atunci.
Dupa atat timp de chin si de durere am simtit o caldura care imi invelea corpul, o conectare foarte puternica la Dumnezeu. Simteam ca acum acel Dumnezeu pe care eram atat de suparata, ma aude! Terapia a durat in jur de 30 de minute. Dupa ce am inchis telefonul, simteam ca acum ma pot odihni, simteam un vant in camera mea, o chemasem si pe bunica sa vada ca la mine in camera bate vantul cu geamul inchis.
Urmatoarea zi m-am trezit si aveam sentimentul ca am lipsit mult timp; am inceput sa ma simt din nou Eu. Capul se limpezise, frica diparuse si simteam ca de acum inainte viata mea se va schimba. Acesta a fost doar inceput evolutiei mele alaturi de domnul Alexandru. Au urmat si alte terapii si alte constientizari si alte raspunsuri la intrebarile pe care le avusem ani de-a randul. Am inceput sa ma visez cum omoram oameni, toata durerea lor o simteam eu,stiam ca in alt timp,facusem aceste lucruri urate. Visam mult dar parca nu era ceva negativ ci pur si simpu imi aminteam lucruri si astfel constientizam greselile mele si aflam de unde venea tot acest rau prin care trecusem si intelegeam de ce nu m-au putut ajuta preotii sau calugarii, pentru era nevoie de terapie in profunzimea fiintei mele.
Pe masura ce trecea timpul si pe masura ce inaintam cu terapiile,am inceput sa ma descopar pe mine, sa-mi descopar sufletul pe care de cele mai multe ori l-am ignorat, l-am descoperit pe Dumnezeu exact asa cum este, nu cum mi-a fost colorat de unele persoane, am aflat ca Dumnezeu nu este Frica, Dumnezeu este IUBIRE,acea Iubire pe care mi-o doream cu atata ardoare.
Simteam nevoia de a-mi cere iertare de la El, ca nu l-am acceptat, simteam nevoaia sa-mi cer iertare de la oamenii din jurul meu cu care avusem neplaceri/neintelegeri. Chiar daca in momentul in care ma certam cu cineva, poate de multe ori aveam si eu oarecum dreptatea mea, acum nu mai conta cine are dreptate sau nu ci pur simplu simteam sa iert si sa iubesc. M-am iertat si pe mine pentru toate faptele urate pe care le-am fcaut in alt timp si in timpul acesta.
Pe zi ce trecea simteam ca TRAIESC, acum gandurile negative s-au transformat in ganduri pozitive, neiertarea in iertare, ura in iubire, neintelegerea in intelegere si compasiune, simteam ca sunt Vie si ma simteam si fizic din ce in ce mai bine.
Odata cu multele constientizari pe care le aveam in urma terapiilor a venit si VINDECAREA. Simteam ca odata cu sufletul meu se vindeca si trupul. Nu mai simteam acea stare de oboseala, simteam nevoia sa ies afara, sa ma plimb, sa interactionez cu oamenii din jurul meu, sa-i inteleg si sa nu-i mai judec. Am inteles ca fiecare dintre noi am ales un drum inca inainte de a pasi pe acest pamant si ca este atat de minunat, ca toate lucrurile negative care ni se intampla, se intmpla pentru evolutia noastra spirituala.
Am invatat atat de multe lucruri de la domnul Alexandru, incat nu le pot cuprinde in cateva pagini. Mi-este atat de greu sa explic in cuvinte toate sentimentele, constientizarile prin care am trecut in urma terapiilor. Acum sunt fericita ca Dumnezeu m-a iubit mereu, a fost si este cu mine in continuare, mi-a trimis in viata un inger pe pamant care sa ma indrume spre Dumnezeul Viu si Adevarat!
Este incredibil cum un om are atata rabdare si intelegere pentru semenii sai. In momentul in care eram trista, datorita constientizarilor pe care le traiam, vorbeam cu dansul si chiar daca nu i-am spus niciodata simteam ca durerea pe care o simt eu, o simte si el. Simte aceste lucruri, sunt convinsa de asta,cu fiecare pacient care trece pe la dansul se implica mult pentru a ajuta oamenii. Dumnezeu i-a dat un Dar Minunat lui si noua, oamenilor care avem ocazia sa-l intalnim.
As putea sa scriu o carte, despre anii petrecuti langa domnul Alexandru, dar as avea nevoie de timp. Au fost atat de multe momente de lupta cu programele mele negative incat ar trebui sa scriu amanuntit tot ceea ce simteam si traiam pentru a ajunge sa fiu cine sunt astazi. Si ceea ce sunt astazi sunt datorita domnului Alexandru si datorita Dumnezeului Viu si Adevarat,au lucrat impreuna pentru Salvarea sufletului meu!
Multumesc pentru ca ma ajutati si sprijiniti si in ziua de astazi.
Multumesc ca sunt un om drept cu principii de viata solide.
Multumesc ca m-ati invatat ce inseamna iubirea si ca m-ati invatat sa daruiesc iubire.
Multumesc pentru momentele de fericire si bucurie pe le traiesc astazi alaturi de oameni,natura si TOT CEEA CE ESTE!”
Fulga Roman
Cluj Napoca
Alexandru Antonie 